Lavinia Neacsu - logoped
Una dintre tulburarile de limbaj specifice adultilor, dar nu numai, este afazia. In cele ce urmeaza va vom prezenta cateva informatii generale despre afazie.
Ce este afazia? : afazia este o tulburare polimorfa a limbajului in care pot fi afectate mai multe functii ale limbajului (exprimarea verbala, intelegerea limbajului oral sau scris, capacitatea de a scrie sau de a citi).
Cauzele afaziei : in afazie, tulburarile de limbaj sunt dobandite, ca urmare a existentei sau aparitiei unui traumatism cerebral, mecanic. Leziunea cerebrala este relativ focalizata si localizata, cel mai frecvent, in partea centrala a emisferei stangi. Literatura de specialitate vorbeste si despre afazia la copil, o afazie congenitala, daca acceptam ideea ca leziunea creierului s-a produs la fat, inainte de nasterea copilului.
Manifestarile afaziei : afazia se manifesta prin tulburari la nivelul expresiei orale (a exprimarii verbale), tulburari de intelegere a limbajului vorbit, tulburari ale exprimarii scrise si tulburari de intelegere a limbajului scris. In functie de tipul afaziei, pacientii pot sa prezinte doar o parte din aceste manifestari. Practic, afazicul nu-si gaseste cuvintele pentru a exprima ce doreste sa comunice. In toate formele de afaziei exista un grup comun de tulburari, dintre care cele mai importante sunt:
- disartria: tulburare de pronuntie mai grava decat dislalia si rinolalia, determinata de afectarea cailor nervoase implicate in vorbire; se manifesta prin vorbire confuza, neclara, monotona, disritmica, disfonica, cu rezonanta nazala.
- parafazie: inlocuirea, omisiunea sau inversiunea sunetelor in cuvinte, a silabelor sau a cuvintelor; de exemplu, inlocuirea unui cuvant cu altul asemanator ca forma (de exemplu, in denumirea imaginilor, pacientul inlocuieste "masa" cu "banca", "piciorul" cu "mana", iar in lectura cu voce tare "mana" cu "deget", "barca" cu "vapor" etc.).
- jargonafazia: construirea de noi cuvinte; discursul verbal al persoanei este bogat in parafazii, neologisme, dissintaxii (folosirea neadecvata a structurilor sintactice).
- dificultati in enumerarea automata.
- perseverare verbala.
- fenomene logoreice si ecolalice (de exemplu, repetarea intrebarilor care ii sunt adresate).
- amnezie verbala (imposibilitatea de pronuntare a unor cuvinte).
- tulburari de intelegere.
- tulburari de executare a ordinelor.
- dificultati in a arata obiecte, in a denumi culori, in a reproduce un text.
- fenomene mai mult sau mai putin extinse de tipul alexiei si/sau agrafiei (nu mai poate citi sau scrie).
- tulburari ale constructiei gramaticale.
- tulburari de formulare verbala.
- pot aparea cuvinte parazite, interjectii, injuraturi etc.
De asemenea, in diferitele forme de afazie sunt afectate si alte functii, inafara limbajului, cum ar fi memoria, atentia, gandirea, inteligenta si apar desigur si modificarii deosebite in planul comportamental si in cel al personalitatii.
Tipuri de afazie : exista mai multe clasificari acceptate printre specialisti; principalele forme sunt:
- afazie senzoriala (mai numita si receptiva sau Wernike - in functie de locul leziunii cerebrale); mai este numita si surditate verbala deoarece pacientul aude, dar nu intelege; vorbirea este relativ fluenta, dar cu dificultati de pronuntie si de intelegere auditiva.
- afazie motorie (sau Broca): pacientul intelege, dar nu exprima; astfel, exprimarea verbala orala este saraca, apar tulburari de articulatie; vocabularul este redus; poate aparea mutismul.
- afazie mixta: apar manifestari din ambele forme anterioare; pacientul vorbeste putin sau deloc; vorbirea spontana este mai alterata decat vorbirea repetata.
- afazie globala: sunt afectate toate functiile limbajului (exprimare verbala, intelegere, scris, citit); apare cel mai adesea in urma unui accident vascular grav care afecteaza toata zona limbajului.
E firesc sa continuam prin a va prezenta ce presupune interventia logopedica in cazul afaziei. Asa cum mentionam, afazia e un diagnostic logopedic ce caracterizeaza in general persoanele adulte, survenind, de cele mai multe ori, in urma unor accidente cerebrale sau traumatisme. Din pacate, am observat ca in ultimii ani apar tot mai frecvent cazuri in care accidentele acestea cerebrale survin la varste nu chiar inaintate, asa cum ne-am astepta, ci chiar la 30-40 ani. Desigur, cel mai frecvent apar la persoane mai în vârstă, dar se înmulțesc situațiile în care și persoane relativ tinere fac accidente cerebrale. În funcție de severitatea acestora, pacienții pot rămâne cu tulburări la nivelul limbajului, tulburări de tipul afaziei.
Practic, acesti pacienti nu-si gasesc cuvintele, atunci cand incearca sa vorbeasca si emit altceva decat vor sa exprime. Uneori se pastreaza intelegerea, alteori intelegerea e si ea afectata. In functie de manifestari, dar si de tipul si localizarea leziunii cerebrale, se pune diagnosticul de afazie, considerand tipurile de afazie despre care vorbeam in postarea anterioara. In general, medicul neurolog este cel care cunoaste problema medicala a pacientului si deci, cel care stie ce zone ale creierului au fost afectate, putand astfel acorda un prognostic cu privire la durata de recuperare a limbajului prin terapie logopedica. Din cazurile pe care le cunosc, multi pacienti care au suferit AVC-uri raman si cu tulburari motrice, de tipul hemiparezelor (pe partea dreapta sau stanga, in functie emisfera cerebrala afectata in urma atacului cerebral), necesitand astfel si interventie kinetoterapeutica.
Asa cum probabil va imaginati, este foarte dificil pentru pacientul cu afazie sa se trezeasca brusc in incapacitatea de a comunica cu ceilalti, motiv pentru care poate deveni foarte frustrat de situatia in care se afla. Tocmai de aceea, pacientul cu afazie necesita un suport sustinut din partea familiei sale, care trebuie sa il incurajeze pe toata durata proceselor de recuperare terapeutica logopedica si/sau kinetoterapeutica, sa il stimuleze continuu si sa urmeze cu strictete recomandarile terapeutilor. Astfel, un aspect esential in vederea recuperarii pacientului cu afazie este influentarea pozitiva a atitudinii familiei, precum si organizarea mediului in care traieste persoana cu afazie astfel incat sa se simta intr-un permanent confort fizic si psihic. Apoi, este la fel de importanta motivarea persoanei cu afazie in vederea implicarii active in procesul de recuperare, prin cresterea increderii in fortele proprii si consolidarea credintei ca unele dificultati pot fi depasite, dar ca acest lucru presupune efort sustinut si multa rabdare.
Interventia logopedica propriu-zisa are ca obiectiv principal dezvoltarea comunicarii verbale a pacientului cu afazie. In cazurile in care limbajul avea un anumit nivel de dezvoltare, dar a fost deteriorat ca urmare a instalarii afaziei, logopedul are in vedere reconstructia limbajului. Logopedul are in vedere dezvoltarea motricitatii organelor implicate in vorbire, formarea capacitatii de articulare, formarea vocii, dezvoltarea intonatiei, introducerea ritmului in vorbire, dezvoltarea capacitatii de intelegere a limbajului vorbit sau scris, precum si reinstalarea limbajului scris-citit. Pe parcursul acestui demers pacientul poate prezenta tulburari de pronuntie (dislalii), care se corecteaza prin metode specifice. Obiectivul principal este acela de a se ajunge la o functionare normala a limbajului. Acest lucru presupune multa munca, multe exercitii realizate constant, in situatii variate, pentru a se forma automatismele verbale. Pentru reinstalarea limbajului scris-citit logopedul foloseste multe din procedeele din cele specifice corectarii dislexo-disgrafiei. La inceput, sedintele de terapie logopedica dureaza mai putin, sunt mai scurte, deoarece pacientul cu afazie oboseste repede. Treptat, durata sedintei poate creste, in functie de cat se poate implica activ persoana cu afazie.
In general, pacientul cu afazie poate fi recuperat logopedic chiar si in cazuri grave, dar asta doar dupa o interventie logopedica sustinuta, cu sedinte constante. Interventia logopedica poate dura intre cateva luni si 1-2 ani, iar durata acesteia variaza in functie de leziunile cerebrale si de tipul de afazie, de modul in care raspunde pacientul la terapie, de modul in care se implica familia pe intreaga durata a procesului terapeutic. Rezultatele in terapie depind si ele de prognosticul medical, dar si de constanta in terapie, de implicarea activa a pacientului, de sustinerea si stimularea permanenta din partea familiei.
Iata aici si articolul meu de pe blogspot.ro: "Despre afazie"