Unul dintre cele mai importante aspecte pe care le-am putea discuta în cazul tulburărilor de limbaj de orice natură sunt manifestările acestora.
Ele sunt cele care ne permit să ne dăm seama că există o problemă, iar pe noi, ca specialişti, ne ajută să punem un diagnostic corect şi să alegem metode de intervenţie terapeutică
logopedică optime, astfel încât aceste manifestări să dispară, în timp.
Indiferent de forma dislexo-disgrafiei, există o serie de manifestări generale, despre care vom vorbi în continuare:
-
scris-citit lent, lectură cu voce scăzută sau lectura sacadată:
- aceşti copii manifestă o repulsie accentuată pentru activităţi precum scrisul sau cititul (cu referire la cei cu intelect normal); ei trec, de obicei, neobservaţi, în şcoala deoarece scris-cititul lent este pus de către cadrele didactice fie pe seama temperamentului, fie pe seama unor manifestări ce ţin de inhibiţie; atunci când cadrele didactice realizează dificultăţile pe care le întâmpină aceşti copii, îi încadrează de obicei în categoria "deficient mintal", fără să privească îndeaproape fenomenul;
- scrisul este mărunt; copilul înghesuie grafemele până la suprapunere sau realizează grafeme inegale între ele, unele depăşind spaţiul grafic; există o serie de grafeme pe care le suprapun mai des (de exemplu, "b" peste "o", "a" peste "c");
- aceşti copii sunt conştienţi de dificultăţile pe care le au, dar nu le pot depăşi singuri; în cazul majorităţii lor, se constată o stângăcie sau o ambidextrie (la origine stângaci, ei au fost forţati de către cadrul didactic sau de părinţi să înveţe să scrie şi cu dreapta);
* unii autori au numit acest tip de manifestări bradilexie/bradigrafie (citire lentă/scriere lentă).
-
dificultăţi în corelarea complexului sonor cu simbolul grafic şi cu înţelegerea:
-
aceşti copii nu citesc cuvântul ca întreg, ci pe silabe (în cazul cuvintelor mai lungi sau mai puţin cunoscute); în cazul cuvintelor mai scurte sau uzuale, apar mai puţine dificultăţi;
-
prezintă şi dificultăţi de a sintetiza cuvântul (adică de a lega silabele unele de altele);
-
în scris, copilul se centrează pe forma literelor; apar alungiri exagerate ale buclelor şi liniilor de legătură dintre grafeme, dar şi omisiuni, adăugiri, înlocuiri şi contopiri de grafeme şi cuvinte;
-
apar omiteri de foneme sau cuvinte; de multe ori, la începutul cuvântului sau propoziţiei, copilul mişcă din buze fără să verbalizeze propriu-zis; apar imprecizii în folosirea accentului, la nivelul lecturii;
-
în forme accentuate, apare scrisul în oglindă.
-
dificultăţi în respectarea regulilor gramaticale şi caligrafice:
-
aceşti copii înlocuiesc cuvinte pe care nu le stăpânesc sau ocolesc astfel de cuvinte, înlocuindu-le cu ","; unde nu se potriveşte ",", o pun totuşi şi mai adaugă un alt cuvânt.
-
omisiuni de litere, grafeme, cuvinte:
- acest fenomen este frecvent la cei care prezintă şi tulburări de pronunţie, pentru că acestea se transpun în scris-citit; apare mai ales la nivelul cuvintelor lungi sau la sfârşitul cuvântului sau al propoziţiei;
- în deficienţa de auz şi parţial în cazul deficienţei mintale, fenomenul de omisiune se produce pe tot parcursul scrisului.
-
omisiuni de litere, grafeme, cuvinte:
- acest fenomen este frecvent la cei care prezintă şi tulburări de pronunţie, pentru că acestea se transpun în scris-citit; apare mai ales la nivelul cuvintelor lungi sau la sfârşitul cuvântului sau al propoziţiei;
- în deficienţa de auz şi parţial în cazul deficienţei mintale, fenomenul de omisiune se produce pe tot parcursul scrisului.
-
adăugiri de litere, grafeme, cuvinte:
-
copiii care prezintă această manifestare pot avea, de asemenea, anumite deficite la nivelul atenţiei sau deficite perceptive.
-
substituiri şi confuzii de litere, grafeme, cuvinte:
-
aceste fenomene pot avea la bază fie asemănarea optică a literelor şi grafemelor ("d" - "p" - "b"; "u" - "n"; "m" - "n"; "a" - "ă"; "s" - "ş"; "t" - "ţ"), fie asemănarea acustică şi kinestezică a acestora ("f" - "v"; "c" - "g"; "d" - "t"; "ţe" - "ce"; "b" - "p"; "s" -"z"; "l" - "r").
-
contopiri şi comprimări de cuvinte:
- text ilizibil; alungire exagerată a liniilor dintre grafeme;
- înţelegerea textului scris sau citit este deficitară.
-
nerespectarea spaţiului paginii; sărirea şi suprapunerea rândurilor:
- acest fenomen este mai frecvent la cei care au deficienţe de vedere şi la stângacii care scriu cu dreapta;
- în scris, ca formă, textul este neorganizat.
-
scrisul servil şi scris-cititul ca în oglindă:
- aceste manifestări sunt mai frecvente la cei care prezintă tulburări oculo-motorii, precum şi la cei cu tulburări spaţio-temporale;
- copilul scrie ca în oglindă atunci când inversează direcţia şi chiar forma grafemelor (adică a literelor scrise), astfel că scrisul devine lizibil abia atunci când postezi o oglindă în faţa lui şi citeşti în oglindă conţinutul scris;
-
scrisul servil prezintă două manifestări: înclinarea spre dreapta (mâna se târşeşte pe foaie, iar literele scrise sunt greu de realizat; acest scris este mai uşor şi trebuie promovat) şi înclinarea spre stânga (scrisul e mai dificul de citit); indiferent dacă inclinarea este spre dreapta sau spre stânga, se produce o culcare propriu-zisă a grafemului;
Acest fenomen se mai poate manifesta şi sub forma unor floricele pe care copilul le realizează la nivelul buclelor diferitelor litere scrise;
unii autori promovează acest scris, din motive de estetică a caietului, însă alţii aduc contraargumente solide: în loc să se centreze pe înţelesul textului,
copilul se axează pe forma scrisului, pe aspect.
Lavinia Neacșu
logoped în cadrul Cabinetului Individual de Psihologie Cristina Tohanean
Acasă
