Strategii pentru învăţătorii/profesorii copiilor cu tulburări de scris-citit

Evaluarea prin mijloace alternative (postere, proiecte artistice, exprimare non-verbală a mesajului etc.).
Realizarea proiectelor de grup cu sarcini distincte în funcţie de abilităţile fiecărui elev, bine ţintite pentru consolidarea sentimentului de apartenenţă, integrare şi apreciere a elevului dislexic.
Flexibilitate în modul de a lua „notiţe” pentru studiul individual acasă (ar trebui, de exemplu, ca elevului dislexic să i se permită înregistrarea audio a informaţiilor de învăţat).
Focalizarea pe imaginea auditivă, memoria auditivă şi pe examinare orală, atunci când există deficienţe mai mari în aria memoriei vizuale.
Acordarea de timp suplimentar elevilor cu tulburări de scris-citit pentru rezolvarea sarcinilor şcolare, oferirea de răspunsuri orale sau rezolvarea de teste.
Regândirea şi proiectarea modurilor de evaluare la clasă în funcţie de potenţialul elevilor cu tulburări de scris-citit.
Acordarea unor condiţii speciale de evaluare (de exemplu, testarea într-o sală liniştită, fără factori de distragere a atenţiei).
Distanţarea, în timp, a învăţării simbolurilor asemănătoare pentru a opri interferenţa negativă.
Oferirea de materiale tipărite acasă copiilor cu tulburări de scris-citit, materiale care să conţină informaţii esenţiale despre un anumit proiect sau temă cerute, în aşa fel încât, copilul, chiar dacă nu şi-ar lua notiţe, să-şi poată face temele şi proiectele.