logo Acasă
cod client:   intră   Codul îl obții de la logopedul tau.
Codul îl obții de la logopedul tău.

Evolutia normala a limbajului la copil:



Versiunea audio:

Lavinia Neacsu - logoped

Fiecare parinte este preocupat de modul in care se dezvolta propriul copil. Si cine altcineva decat un parinte poate observa mai bine toate progresele pe care le face copilul sau si toate achizitiile pe care le face, inca din primele clipe de viata. Copilul este o  minune schimbatoare! Iar limbajul sau este puntea de legatura cu lumea din jur. Ca sa va puteti da seama insa daca limbajul copilasului dumneavoastra este normal dezvoltat, trebuie sa stiti care sunt achizitiile normale in sfera limbajului, pe care ar trebui sa le aiba copilul dumneavoastra la fiecare etapa de varsta.

Incepand cu varsta de 3 luni, copilul imbina formele de comunicare nonverbala (expresii faciale, zambete, gesturi) cu cele de comunicare verbala: el foloseste sunete specifice in urma stimularii cu obiecte placute sau atunci cand in campul sau vizual apar figuri familiare. Incepe sa gangureasca. Cu toate ca sunetele pe care el le emite sunt aparent la fel de difuze ca inainte de aceasta varsta, ele exprima de fapt o stare a copilasului dumneavoastra (poate fi o stare de confort sau de disconfort, dar poate fi si o cerinta). Treptat, aceste sunete incep sa se diferentieze si sa capete anumite semnificatii, semnalizand fie senzatia de foame, fie cea de sete, sau lipsa de confort sau bucuria.

Urmeaza la 5-6 luni etapa “lalatiunii” cand copilul uneste sunetele din etapa anterioara in diferite silabe pe care le exprima repetitiv (ta, ma, pa). In urmatoarele luni, sunetele pe care le emite el sunt tot mai asemanatoare cuvintelor pe care le aude . In cazul in care, in familie, copilului i se vorbeste constant, fiind mereu antrenat in procesul de comunicare, progresele in achizitia si intelegerea vorbirii vor fi usor observabile. Desigur, dezvoltarea limbajului copilului este in stransa legatura si cu capacitatea lui de a imita ceea ce spune adultul.

La 1 an, copilul incepe sa rosteasca primele cuvinte (“mama”, “tata”), lucru care ii permite o mai buna relationare cu ceilalti. In aceasta perioada, isi doreste tare mult sa se faca inteles, motiv pentru care isi foloseste mimica, vocea, gesturile pentru a exprima ceea ce doreste.

La 15 luni, el incepe sa foloseasca cuvinte simple pentru a substitui propozitii (de exemplu, spune “sus” pentru a exprima dorinta de a fi ridicat in brate).

La 2 ani, performantele lingvistice se imbunatatesc rapid; in jurul varstei de 3 ani, copilul emite propozitii complete si, in general, corecte din punct de vedere gramatical. Astfel, in perioada 1-3 ani, vorbirea copilului se dezvolta intens, iar vocabularul sau poate ajunge chiar la 1000 cuvinte spre sfarsitul acestei perioade. Din acest moment, copilul isi poate exprima mai bine trebuintele si dorintele si se face tot mai usor inteles.

In ceea ce priveste limbajul expresiv si limbajul receptiv, un copilas de 2 ani si jumatate poate denumi majoritatea obiectelor familiare, poate identifica animale sau obiecte in functie de sunetul pe care ele il fac, poate denumi cel putin doua imagini ale obiectelor, foloseste cel putin 50 de cuvinte si poate denumi cel putin 8 obiecte identificate dupa conturul lor desenat. El intelege deja sensul lui “uite!” si poate identifica sase parti ale corpului. La aceasta varsta, copilul saluta persoanele familiare printr-un cuvant sau un gest, poate pune intrebari simple (de exemplu, “Ce faci?”, “Unde pleci?”) si intrebari de tipul “Da/Nu”, utilizand o intonatie corespunzatoare. De asemenea, el foloseste expresii de doua cuvinte pentru a indica posesia (de exemplu, “Rochia mamei mele” si “Masina mea”), actiunea (“A gasit jucaria”) si absenta (“Bunica a plecat”, “Nu mai este apa”).

La varsta de 3 ani, copilul poate denumi majoritatea obiectelor familiare din imagini, dar manifesta si mare atentie la cuvintele noi pe care se poate intampla sa le repete pentru sine sau sa ii solicite adultului sa i le repete. El poate identifica zece sau mai multe obiecte dupa conturul acestora, atunci cand i se solicita sa le arate si poate identifica cinci sau mai multe obiecte, dupa functionalitate lor (de exemplu, “Arata cu ce bei!”). Raspunde la intrebari de tipul “Unde?” si “De ce?” si comenteaza asupra aparitiei sau disparitiei persoanelor sau obiectelor. Poate cere ajutorul (“Ajuta-ma!”) si poate cere permisiunea sa faca ceva. La aceasta varsta, copilul poate participa intr-o conversatie scurta, foloseste adecvat timpurile verbale, negatia, pronumele, dar si prepozitiile (de exemplu, “in casa”, “pe masa”, “la gradi”). El poate folosi trei-patru cuvinte pentru a forma o propozitie in care explica ceva, isi exprima dezacordul sau face o descriere (de exemplu, “Ma doare burtica.”, “Nu vreau sa dorm.”, “Cainele e rau”).

La 3 ani si jumatate poate denumi obiecte vazute in imagini in cartile pentru copii, iar in joc, foloseste voci diferite pentru persoane diferite. La aceasta varsta, copilul poate raspunde la intrebari de tipul “Da/Nu” verbal sau gestual (“Vrei bomboana?”, “Este masinuta ta?”). In conversatie, isi schimba modul de a vorbi in functie de interlocutor (vorbeste diferit cu un copil comparativ cu un adult). Poate vorbi la telefon, asculta ce i se spune, iar apoi raspunde. Foloseste diferite cuvinte pentru a descrie insusirile jucariilor, sau ale mancarii (aspecte ce tin de forma, marime, culoare, textura etc.). El poate continua propozitiile incepute de un adult si poate descrie ce se intampla sau ce vede. In acest scop, foloseste trei-patru cuvinte pentru a exprima o propozitie completa (de exemplu, “Mama a deschis fereastra.”, “Andrei face mizerie pe jos.”), foloseste intrebari de tipul “Ce?”, “Cum?”, “Unde?”. El utilizeaza pronumele personal “EU” si foloseste corect pronumele posesive.

Mai tarziu, la 4 ani, copilul poate defini cel putin doua cuvinte simple, raspunzand la intrebari de tipul “Ce inseamna ... ?” , iar in joc sau conversatie, poate relata ce a auzit ca a spus cineva. El poate urma o instructiune dubla (de exemplu, pune paharul pe masa, apoi adu-mi mingea) si poate raspunde adecvat la intrebari de tipul “Cate sunt?” si “Care?”. Atunci cand i se cere sa descrie o imagine, foloseste cel putin trei elemente descriptive. Poate raspunde corect la intrebari de tipul “Ce faci?” si “De ce?” , poate relata o poveste dupa imagini, descrie functiile obiectelor si poate raspunde la intrebari de tipul “Ce este?”, “A cui este?” si “Cine este?”. La aceasta varsta, copilul poate povesti corect la timpul trecut.

Copilul intre 4 ani si 4 ani si jumatate face progrese in intelegerea  timpului si a modului de exprimare a acestuia . Isi imbogateste vocabularul cu numeroase expresii referitoare la timp. Stie, in mare, in ce ordine se succed evenimentele zilei. Se descurca mai bine in spatiu, mai ales in cartierul sau. Cuvinte scurte ca „inainte”, „in spate”, „alaturi”, „in mijloc”, „foarte aproape”, „inauntru”, „deasupra” sunt intelese in general si corect folosite. Vocabularul sau s-a imbunatatit foarte mult (in medie – 1500 cuvinte) . Totusi, greselile gramaticale sunt foarte numeroase, privind mai ales problemele de conjugare sau de terminatii (formele de plural si cele de feminin sunt inca aproximative). Copilul este vorbaret, pune multe intrebari si construieste fraze mai lungi. Se foloseste de limbaj pentru a inventa povesti nemaipomenite, al caror erou este el, dar si pentru a vorbi cu prietenii lui imaginari. El poate defini 5 cuvinte simple, solicita semnificatia cuvintelor pe care nu le cunoaste, gaseste rime pentru cuvinte simple . La aceasta varsta, copilul poate urma instructiuni compuse din trei cerinte, poate raspunde adecvat la intrebari referitoare la pluralul substantivelor si intelege negatia. Tot acum, el poate face legatura intre cauza si efect (de exemplu, “Jucaria s-a stricat si nu mai merge.”), foloseste expresii ce indica cantitatea (“mult”, “putin”) si realizeaza corect acordul subiect-predicat. La nivel de conversatie, poate pune intrebari de tipul “De ce a facut asta ?“, “Ce s-a intamplat dupa?” si poate leaga doua propozitii folosind conjunctii precum “si”, “dar”, “sau” (de exemplu, “Mi-a luat jucaria, dar nu m-am suparat.”).

Intre 4 ani si jumatate si 5 ani, vocabularul ajunge in medie la 1900 cuvinte ; ceea ce il intereseaza mai mult in vocabular sunt cuvintele urate, injuriile, cuvintele absurde si cele pe care le inventeaza. Intelege atat de bine, incat se poate folosi cu el acelasi limbaj, ca si cu un adult. A asimilat notiunile de „cel mai”, „cel mai putin”, „mai putin ca”, dar „acelasi” sau „egal” sunt inca greu de inteles pentru el.

La varsta de 5 ani poate defini 10 cuvinte simple . De asemenea, tot in aceasta perioada, incepe sa utilizeze in vorbirea lui cuvintele noi al caror sens tocmai l-a aflat. Poate raspunde la intrebari de tipul “Cat de departe?” si la intrebari referitoare la concepte temporale. El poate oferi informatii colegilor si adultilor, face afirmatii de tipul cauza-efect folosind expresii de genul “pentru ca”/”din moment ce” (“Pot sa merg la gradi pentru ca nu mai sunt bolnav.”). La aceasta varsta, copilul foloseste corect topica atunci cand adreseaza intrebari , foloseste termene de comparatie si poate relata doua povesti cunoscute, fara ajutorul imaginilor.

Intre 5 ani si 5 ani si jumatate vorbeste cursiv si din ce in ce mai corect . Daca mai exista greseli de pronuntie, ele trebuie corectate in acest an. Copilul stapaneste aproximativ 2000 cuvinte din vocabular , dar cauta fara incetare sensul cuvintelor noi. Devine capabil sa evalueze situatiile, aplicandu-le calificative si nuantand: „usor”, „greu”, „nu stiu”, „am uitat”, „ma gandesc ca”. Notiunile de cantitate sau de marime („jumatate”, „cel mai mare”, „mai mult”, „nimic”) incep sa capete sens. Ii place extrem de mult sa vorbeasca.

Intre 5 ani si jumatate si 6 ani recunoaste mai multe litere. In curand va invata sa citeasca. Cand i se citeste o poveste, incearca sa urmareasca textul, dar si sa priveasca imaginile. Recunoaste un mare numar de cuvinte. Scrie de acum in partea de sus a foii de hartie si de la stanga la dreapta, dar se intampla sa scrie literele sau cifrele invers (mai ales 1,7 si 9). Socoteste bine si numara cu usurinta pana la 20 obiecte, aratandu-le cu degetul. Poate, socotind pe degetele unei maini, sa realizeze adunari usoare si scaderi de genul: „Culegi doua capsuni, apoi eu iti dau alte doua. Cate ai in total?”, “Ai patru bomboane si mananci una. Cate iti raman?”.

La 6 ani, vocabularul copilului are aproximativ 2500 de cuvinte , iar copilul este pregatit pentru a se implica activ in comunicarea sociala.      

Desi la varsta prescolara, vorbirea este in linii mari corecta, mai ales sub raportul emiterii, al pronuntiei si capacitatii de formulare, totusi se intalnesc anumite tulburari de limbaj, mai ales de pronuntie si de ritm. Pana la 3-4 ani se depasesc anumite dificultati al stadiului anterior, insa pot persista unele dificultati de pronuntie (mai ales rotacismele si sigmatismele). Acestea nu se datoreaza neaparat unor cauze somato-organice, ci se pot datora anturajului, folosirii unei vorbiri deficitare a celor din jur. Prezenta lor nu trebuie sa va sperie, ci doar sa va incurajeze in a apela la un logoped, in cazul in care fenomenele persista.

Lavinia Neacsu
logoped