logo Acasă
cod client:   intră   Codul îl obții de la logopedul tau.
Codul îl obții de la logopedul tău.
 

Poezii de Otiliza Cazimir

(Adaptate pentru demersul logopedic)

Ninge!

Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată;

- Unde-s stelele de sus?
- Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor…
- Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…


A-nflorit o păpădie!

Nici o floare:
Numai pete mari, de soare…

Doar din frunza cafenie
Putrezită-n umbra rară,
Iese-un pui de păpădie
Să mai vadă ce-i pe-afară.

Se întinde drept spre cer
Pe codiţa lui de gumă.
Dar când vede că nu-i glumă,
Că-i tot brumă
Şi-i tot ger

Îşi adună pămătuf,
În tecuţa-i vătuită,
Pentru-o zi mai potrivită,
Soarele călduţ, de puf!


Ţânţarul şi avionul

Sub o frunză de arţar,
Stă la umbră un ţânţar,
Sus, un avion subţire
Zbârnâie ca un bondar.

- Ia te uită, stârpitura,
M-a trezit din somn cu gura!
Uite-aşa i se năzare,
Parcă-i cine ştie cine…
Doar că bâzâie mai tare,
Dar încolo-i mic cât mine!


Moș Andrușca

Moş-Andruşca, iepuraş,
A pornit-o spre oraş,
Cu chitara la spinare,
Ca să facă o cântare.

Dar vulpoiul vânător
Stă cu puşca la picior.
Uite-l că ridică puşca
Şi-l împuşcă pe Andruşca!
Pif-paf! Măi puşcaş,
Unde-i bietul iepuraş?


Baba iarna intră-n sat…

Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieţi
Mai isteţi,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură şi bătrână…

Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat şi baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
În văzul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Cu catrinţa de aba
Vântul să-l strecori prin ea!
Şi cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă…

Şi-au ieşit băieţii mici,
Mici şi mulţi
Şi desculţi,
Şi câţiva mai măricei
Cu biciuşti şi cu nuiele
Şi cu prăştii subţirele,
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrâna,
S-a sculat de la pământ.
Şi-nălţând spre cer o mână,
Ca o cumpănă uscată
De fântână.

A pornit în jos pe vânt,
Încruntată,
Blestemând,
Şi-a lăsat în urma ei
Promoroacă şi polei;
Pe ogoare,
Corbi şi cioare
Prin păduri,
Lupii suri,
Şi de-a lungul drumului
Numai scama fumului…


Vara

Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt răchiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.
Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sură pier încet
Pescar, şi apă, şi năvod.
De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescăruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut
Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…
De pacea largă legănat
Mi-adoarme sufletu-mpăcat.
Ca un copil ce-a plâns prea mult.


Fetița alintată

- Mamă, coase-mi paltonaşul!
- Mamă, mi s-a rupt rochiţa…
- Prinde-mi, mamă, guleraşul!
S-alinta mereu fetiţa.

Coase mama, ce să facă?
Mama n-are bucurii,
Necăjită şi săracă
Şi c-o droaie de copii.

Şi de treburi câte are,
Nici să doarmă n-are când
- De mi-ar creşte fata mare,
Să m-ajute mai curând!

Vine fata alintată
- Mamă, coase-mi ciorăpiorul!
Dar măicuţa, supărată,
A luat-o mai cu zorul:

Uite ac şi uite aţă.
Nu mai eşti fetiţă mică,
Ia împunge – şi te-nvaţă -
Să mai coşi şi singurică!


Unde-s ochelarii?

Bunicuţa-i supărată,
Că de-un ceas întreg tot cată:
Cată-ncolo, cată-ncoace,
Ochelarii nu-s şi pace!

I-a cătat pe sub saltele,
Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,
Pe sub perne, pe sub oale,
Pân’ n-a mai putut de şale!

A mai stat, a mai oftat,
Iar s-a pus pe căutat!
Stă şi-aprinde-o lumânare:
Unde să-i mai cate, oare?
Nu-s în raft, nu-s în cutie,
Poate-or fi-n bucătărie…

Răscoleşte pe subt scară
Şi pe poliţă-n cămară,
În cuptor, pe soba sus,
Ochelarii nu-s şi nu-s!
Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?

Când să-i cate şi prin tindă,
Dă cu ochii de oglindă,
Şi ce vede, ce nu vede,
Parcă nici nu-i vine a crede:
Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare…

Îi cătase-n cui, sub pat,
Dar pe nas nu i-a cătat.
Şi de nu-i vedea-n oglindă,
I-ar căta şi-acum prin tindă!



Cumătra vulpe

Ţipă gâştele şi zboară,
Zboară penele-n poiană…
- Ce-o fi asta, surioară?
- Ia, o vulpe năzdrăvană;

Cum stătea-n tufiş la pândă,
Costelivă şi flămândă,
S-a gândit că pentru masă
N-ar strica o gâscă grasă…



Cine-i oare?

Merge, merge – greu ajunge!
Are coarne – dar nu-mpunge.
E ghebos
Şi fricos,
Iar când iese la plimbare,
Îşi ia casa de-a spinare.
Cine-i oare?



Trei răţuşte

Trei răţuşte joacă-n iarbă:
- Baba-oarbă! Baba-oarbă!

Zice raţa cea bătrână:
- Staţi colea, mai la-ndemână,
Că vicleana stă la pândă,
Stă la pândă,
Că-i flămândă!

Cele mărişoare
Stau cuminţi la soare,
Însă cealaltă
O zbugheşte-n baltă,

Iar în păpuriş,
Pândind pe furiş,
Doi vulpoi stăteau la sfat…
Nu mai spun ce s-a-ntâmplat!